„Nu te depărta de Biserică. Nimic nu este mai puternic decât Biserica, mai tare decât piatra este, mai înaltă decât cerurile și mai lată decât pământul. Căci ceea ce nu au cuprins cele de sus și cele de jos a încăput fără de strâmtorare pântecele ei. Niciodată nu îmbătrânește, ci pururea înflorește, pentru aceea munte a numit-o Scriptura din pricina neschimbării ei; și stâncă o numește, din pricina nestricăciunii ei”- Sfântul Ioan Gură de Aur
ISTORICUL BISERICII TÂRCA- VITAN
Biserica Tîrca- Vitan, cu hramul Înălţarea Domnului, se află aşezată în cartierul Vitan, în sud- estul Capitalei, pe versantul stâng al Dâmboviţei. Denumirea de VITAN vine de la cuvîntul latinesc « vita » care înseamnă viaţă, vietate. E posibil ca numele să se tragă şi de la locul vitelor căci în această zonă erau păşuni pe care păşteau vitele orăşenilor.Denumirea de TÂRCA e legată de mai multe păreri:
1. În „ Marele Dicţionar Geografic al României” de G.Ioan Lahovary se spune: „Biserica Târca cu hramul Înălţarea Domnului s-a zidit în anul 1820 de Târcă Răducanu Poenaru cu soţia sa Natalia şi are 60 de enoriaşi” de unde concluzia că biserica poartă denumirea după ctitorul său.
2. Ioan C. Filitti în articolul „Biserici şi ctitori”din „Biserica Ortodoxă Română”- 1932,
spune că numirea de „TÂRCA” dată bisericii Vitan este după porecla unei familii Târcă Poenaru, moşnean din Ialomiţa, al cărui nepot, ctitorul Răducanu Poenaru a făcut biserica Târca şi şcoala.
3. Din tradiţie se spune că denumirea vine de la cuvântul unguresc „tarka” ce înseamnă tărcat, pestriţat, legându-se de faptul că pe câmpia Vitanului păşunau vite ce erau tărcate sau bălţate.
4. Tot din tradiţie credem că denumirea de Târca îşi are originea în cuvântul albanez „ţarc” păstrat în limba română şi definind ocolul sau ţarcul pentru vite din mijlocul câmpiei Vitanului.
Biserica Târca Vitan a fost zidită în anul 1820 de Radu Poenaru Serdarul şi soţia sa Natalia şi a fost îngrijită şi întreţinută de ctitori, ca o ctitorie particulară, iar după moartea acestora, de către moştenitoarea Eufrosina Păucescu, născută Filittis. Pisania bisericii, aşezată afară pe peretele de nord al bisericii , scrisă cu litere chilirice ne dă mărturie despre ctitorii şi hramul acestei biserici: ”Ale Tale întru Ale Tale, Ţie aducem de a noastră bunăvoinţă Radu Poenarul Şerdarul cu Natalia , soţia mea , acest sfânt lăcaş, care din temelie l-am zidit şi înfrumuseţat , atât înlăuntru cât şi în afară împrejur , prin osteneala polcovnicului Andrei Cociu hagiu , pus întru slava lui Dumnezeu şi întru pomenirea Sfintei Înălţări a Mântuitorului Iisus Hristos şi a Sf. Ioan Evanghelistul , a Sfinţilor Mucenici Mina şi Haralambie, spre veşnica pomenire a sufletelor noastre şi a tot neamului nostru, cât şi a tuturor creştinilor ce au ostenit şi au ajutat, în zilele Măriei Sale Alexandru Nicolae Şuţu Voievod, Mitropolitul fiind Kir Kir Dionisie în anul de la Christos, 1820 iulie 7.”
Citeste mai mult
